marți, 24 martie 2009

Tartă cu brânză şi stafide

Ingrediente:
Aluat:
- 300 g făină;
- 2 gălbenuşuri;
- 125 g unt;
- 1-2 linguri apă rece (facultativ).
Umplutura:
- 100 g stafide;
- 4 ouă;
- 2 linguri coniac;
- 1 portocală;
- 400 g brânză de vaci;
- 75 g zahăr;
- 2-3 linguri zahăr pudră.

Mod de preparare:
Se prepară coca pentru tartă, amestecând făina cu untul şi gălbenuşurile. Se pune puţină apă rece, dacă e nevoie, se face minge, se înfăşoară în folie de plastic şi se pune la rece 2 ore. Se scoate coca de la frigider, se întinde pe fundul şi pe pereţii formei şi se coace 10 minute la foc potrivit, în cuptorul preîncălzit. Se stoarce sucul de la portocală. Stafidele se înmoaie în rom. Pentru prepararea umpluturii se freacă brânza cu zahărul, sucul de portocală şi coniacul, se adaugă ouăle unul câte unul şi apoi stafidele stoarse bine. Se aşază crema pe foaia de tartă şi se mai coace 20 de minute. Se presară suprafaţa cu zahăr pudră şi se mai coace 10 minute, să se caramelizeze.

Salată cu peşte pane

Ingrediente:
- 3 buc. file peşte pane;
- 1 salată verde;
- 1 ceapă roşie;
- 1 leg. ceapă verde;
- 1 leg. pătrunjel;
- 200 g măsline;
- 200 g roşii cherry;
- 2 ardei;
- 100 g fulgi de porumb.
Sos: muştar boabe, muştar fin, ulei de măsline, lămâie, piper, sare, pătrunjel.

Mod de preparare:
Se amestecă peştele pane tăiat cubuleţe sau fâşii cu ceapa roşie tăiată fideluţă, cu ceapa verde tăiată mărunt, ardeiul tăiat fideluţă, măslinele, roşiile tăiate în două, pătrunjelul şi fulgii de porumb. Se adaugă sosul şi se aşează pe pat de salată verde.

luni, 16 martie 2009

Farmecul bucătăriei turceşti

Dacă vrem să ne facem o opinie corectă despre bucătăria turcească şi nenumăratele feluri de mâncare gustoase, trebuie să vizităm un djindjire. Restaurantul mic, condus în familie ne va lăsa o amintire greu de şters. Bucătăria este întotdeauna un loc agitat, iar tigăile mari din cupru sunt mereu pline cu tocăniţe şi supe groase. Aflată la mijloc între Europa şi Asia, bucătăria turcească este bogată, asezonată cu sosuri condimentate şi deserturi foarte dulci. Aperitive: Turcii sunt extrem de mândri de gustările specifice bucătăriei lor. În afară de supele cu legume sau carne, putem gusta cacik (castravete în iaurt) sau scioci umplute cu orez, seminţe de pin şi ceapă tocată. Sub denumirea de dolmas se ascund o mulţime de frunze de viţă de vie sau varză cu diverse umpluturi. Peşte: Cei mai apreciaţi peşti sunt: macrou, sardina, ton şi ţipar, de cele mai multe ori pregătiţi la cuptor cu sos de roşii. După ce au stat la cuptor suficient cât să se frăgezească şi să îmbibe sosul de roşii cu aroma lor, sunt serviţi cu un sos pregătit din vinete coapte şi miere.Carne: Carnea de oaie este cu siguranţă cea mai apreciată dintre toate, fiind folosită într-un număr mare de feluri de mâncare. Pilafurile sunt mai întotdeauna împănate cu bucăţi de miel pregătit înainte la cuptor. Unkar beyendi constă în frigărui
din carne de miel pregătite pe grătar şi apoi servite pe un pat de salată de vinete.Legume: Principala legumă folosită în bucătăria turcească este vânăta, indispensabilă pentru musaca sau imam bayildi (vinete umplute). Dar asta nu înseamnă că reţetele nu au loc şi pentru dovlecei, ardei graşi, spanac sau bame, pregătite cu un sos din anşoa şi suc de lămâie, amestecat cu ulei şi supă.
Dulciuri: Deserturile turceşti sunt dulci, chiar foarte dulci. Este suficient să ne amintim de baclava pentru a înţelege la ce ne referim. Rahatul, halvaua şi dulceaţa de trandafiri sunt doar câteva dintre cele mai des pregătite deserturi.

Sursa: La Cucina

Baclava cu nucă
Ingrediente:
- 1 pachet foi de plăcintă;
- 250g nucă;
- 75g unt topit;
- 100g miere;
- 2 linguriţe scorţişoară măcinată
Sirop: 5 pahare zahăr, 3,5 pahare apă, sucul de la o jumătate de lămâie.
Mod de preparare: Ungem cu unt o tavă întinsă. Aşezăm o foaie de plăcintă şi o ungem cu unt. Aşezăm deasupra încă 2 foi de plăcintă unse fiecare cu unt. Punem nuca într-un castron, adăugăm 50g miere şi o linguriţă de scorţişoară. Amestecăm foarte bine şi întindem amestecul peste foile de plăcintă.
Aşezăm deasupra încă trei foi de plăcintă unse un unt. Presăm cu mâinile şi ungem baclavaua cu miere şi restul de unt topit. Punem în cuptorul încins timp de 30-35 de minute. Pentru sirop punem apa la fiert, adăugăm zahărul şi îl lăsăm să dea în clocot. După ce îl luăm de pe foc adăugăm sucul de lămâie. Când se răceşte baclavaua adăugăm siropul fierbinte.

marți, 10 martie 2009

Din ritualurile bucătăriei arabe

Bucătăria arabă nu este neobişnuită pentru noi, românii, deoarece există o serie de mâncăruri comune datorate, fără îndoială, strânselor relaţii pe care ţările române le-au avut cu Orientul de-a lungul istoriei. De asemenea, la arabi – sau mai bine spus la arabii musulmani – sunt acceptate pentru mâncare cam aceleaşi plante şi animale ca şi la noi, creştinii. Există însă şi unele deosebiri şi anume: musulmanii nu consumă carne de porc. În afară de aceasta, toate celelalte interdicţii pe care le au sunt şi la creştini: „Oprite vă sunt mortăciunea, sângele, carnea de porc…”(Coran, V, 4).
Orice musulman trebuie să mănânce cu cumpătare, să nu-şi piardă măsura. Chiar în Coran există un verset referitor la lăcomie: „Mâncaţi şi beţi, dar nu vă pierdeţi măsura, căci El nu-i iubeşte pe cei necumpătaţi” (Al’araf – 31). În completarea cestui verset există şi un hadit în care Muhammad spune, referitor la masă: „… o treime pentru mâncare; o treime pentru băutură şi o treime pentru respiraţie… aşa trebuie împărţit stomacul. Omul trebuie să se scoale de la masă fără a fi sătul până în gât”.
Nu se mănâncă nimic între mesele principale. Eventual se poate bea ceai sau cafea, sau se fumează. Poate că explicaţia – cea mai răspândită pe care am găsit-o – este o indicaţie a marelui medic arab Ibn Sina’ (Avicenna) referitoare la cauzele morţii. Una dintre cauze este „idkhalu-t-ta’ami ’ala-t-ta’ami” – „introducerea mâncării peste mâncare”. Oamenii maturi se abţin de la a mânca ceva între cele trei mese ale zilei. Băieţii, în schimb, se abţin mai greu, dat fiind consumul mare de energie. Ca atare, ei îşi fac aliaţi printre surorile lor – care au acces la bucătărie – pentru ca pe ascuns să le mai dea ceva de mâncare. Dacă tatăl prinde de veste, băiatului i se face o morală cruntă. La masa tradiţională arabă nu se folosesc tacâmuri decât pentru a împărţi mâncarea. Totuşi, lingura există aproape întotdeauna – şi nu pentru supă, care se bea, de unde şi denumirea de şurba (de la verbul şariba = a bea) – ciorbă; sau hasa’ – supă, de unde a derivat verbul ihtasa – a sorbi… Aşadar se mănâncă direct cu mâna. Cu mâna şi nu cu mâinile, aşa cum descriu unii autori, căci nu se foloseşte decât mâna dreaptă pentru a apuca mâncarea. La baza acestui obicei stau două explicaţii: una ar fi din Coran; nu apare direct o astfel de indicaţie, dar ea se subînţelege. Mâncarea este un dar de la Dumnezeu. Iar darurile de la Dumnezeu le iei numai cu mâna dreaptă, dacă eşti credincios. Aici este o extindere a versetului: „… pe cel ce va lua Cartea în mâna dreaptă, El îl va judeca cu mărinimie…”(84; 1-12). Chiar şi stângacii sunt siliţi să mănânce cu dreapta, pentru a nu atrage mânia lui Dumnezeu asupra lor şi a comesenilor lor. A doua explicaţie o aflăm într-o spusă a profetului Muhammad privitoare le cel ce se aşează la masă: „Sam allaha ta’ala wa kull bi-yamini-ka!” Spune: „Bi-smi Allah – În numele lui Dumnezeu şi mănâncă cu dreapta!” Mâinile se spală bine, atât înainte, cât şi după masă. Şi nu numai mâinile, dar şi gura.
Aşezarea la masă: în general, masa este rotundă, cu trei picioare şi foarte joasă. Oamenii se aşează în jurul ei pe perne, cu picioarele încrucişate, în aşa-numita poziţie turcească, sau stau pe vine. Bărbaţii mănâncă separat de femei şi de copii. Bucatele sunt aşezate, toate, pe masă, încă de la început, fără să existe o delimitare de tipul felul întâi, felul doi, felul trei. Apoi lumea se aşează la masă. Întâi cel mai în vârstă, bunicul din familie, apoi tatăl, apoi rând pe rând ceilalţi. Cel mai în vârstă spune: „B-ismi-allah!” şi apoi toată lumea începe să mănânce.

Sursa: George Grigore – „Bucate arabe”

PUI CU MĂSLINE
Ingrediente:
- un pui tăiat şi curăţat (sau pulpe de pui);
- un pahar de măsline fără sâmburi;
- o jumătate de kg de ciuperci fierte sau ciuperci conservate;
- o jumătate de kg de arpagic sau ceapă foarte mică;
- trei ardei graşi;
- ulei şi unt pentru prăjit;
- sare şi piper după gust;
- un pahar de apă caldă.
Mod de preparare:
Se prăjeşte ceapa întreagă, în unt, până când se înmoaie. Apoi se adaugă ardeiul tăiat fideluţă şi se amestecă tot timpul circa un sfert de oră la foc potrivit. Se adaugă ciupercile. Se lasă amestecul să fiarbă la foc mic. Se pun bucăţile de pui friptşi apa caldă. Când puiul este aproape gata, se pun măslinele.Se lasă în continuare la foc mic, adăugând din când în când apă în cazul în care sosul scade prea mult. Această mâncare se serveşte caldă.

duminică, 8 martie 2009

MUCENICI

„Măcinicii” se fac în 9 martie. Ortodoxia celebrează la această dată Ziua Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevasta. E „ziua celor fără nume”, a celor care nu-şi au prenumele dintre sfinţi. Din lungile ceremonii ale Anului Nou Agrar, din vechile ritualuri antice, sacrificii, acte şi formule magice s-a păstrat (lângă plită!) şi modelarea unor simboluri ale jertfelor din aluat de făină de grâu, copt sau fiert, a unor figurine încărcate de semnificaţii sacre (ca şi mărţişorul), ce se mănâncă sacramental de ziua morţii Babei Dochia, 9 martie (echinocţiul de primăvară în Calendarul Iulian): Măcinicii. Aliment sacramental, modelat în chipuri antropomorfe, zoomorfe sau fitomorfe, Măcinicii simbolizează sacrificiile făcute la Anul Nou, celebrat în vechime la echinocţiul de primăvară. Măcinicii au o bogată sinonimie zonală (Sfinţi, Sfinţişori, Sâmţi, Bradoşi, Brăduleţi, Brânduşei, Moşi de Paresimi) şi sunt preparaţi prin două tehnici culinare: coacerea sau fierberea aluatului modelat. Aluatul din făină de grâu este frământat cu miere, i se adaugă miez de nucă şi se coace în cuptor sau pe plită. Măcinicii sunt, de obicei, figurine antropomorfe, cu cap, ochi, nas, mâini şi picioare, sau colăcei în forma cifrei opt, imitând, de asemenea, chipul uman. Măcinicii pot avea şi formă de albină, de pasăre, de brăduleţi sau de cercuri, obţinute prin presarea aluatului cu capătul ţevii de soc. Gospodinele modelează şi coc un număr fix de Sfinţi, 40 sau 44 numiţi şi Moşi sau Mucenici (în anumite zone, Moşii sunt spirite ale morţilor care îşi vizitează rudele în ziua de 9 Martie). Indiferent de tehnica preparării şi forma modelată, Măcinicii se împart pentru moşi şi strămoşi în ziua de 9 martie.
AFLAREA NOROCULUI LA MUCENICI înseamnă prepararea unei turte din făină de grâu în ziua de 9 martie, anul Nou Agrar în Calendarul Popular, în care se introduce în timpul frământatului, o monedă de argint sau de aur. După coacerea aluatului în cuptor sau în ţest, turta se taie în bucăţi egale şi se împarte la membrii familiei. Persoana care găseşte moneda în bucata primită e cea mai norocoasă din casă (Gorj, Mehedinţi).
MAIE sau MĂCIUCĂ – în ziua de Mucenici, prahovenii fac din aluat de făină de grâu un colac în forma de mai (ciocan uriaş din lemn) sau de măciucă care se coace în cuptor. Se mănâncă sacramental de întreaga familie, simbolizează ciocanul sau măciuca cu care Moşii (mucenicii), simbolul primăverii şi al sacrificiului, loveau pământul, să alunge Baba Iarna.
BRĂDULEŢI – colăcei preparaţi la Sântoader, înmuiaţi în vin şi mâncaţi de copii veri şi văruţe în ziua Sântoaderului cel Mare în Sudul Transilvaniei.
BEŢIA RITUALĂ LA MUCENICI e obiceiul de a bea 40 sau 44 de pahare de vin în ziua de 9 martie, străvechi început de An Nou Agrar, celebrat la echinocţiul de primăvară. Conform tradiţiei, se crede că vinul băut la Mucenici se transforma de-a lungul anului în sânge şi putere de muncă.
La PORNIREA PLUGULUI în ziua de Mucenici se puneau în coarnele plugului sau în coarnele boilor câte un colac iar ceilalţi se dădeau de pomană la vecini şi rude.

MUCENICI MOLDOVENEŞTI
Ziua celor 40 de mucenici şi a celor 40 de pahare cu vin este 9 martie. Dacă în Muntenia se prepară un soi de supă dulce cu paste în formă de 8 şi nucă măcinată, în Moldova se plămădesc din aluat de pâine (pentru cei pioşi) sau de cozonac (pentru cei mai gurmanzi…) sfinţişori pufoşi, care suferă apoi cazna de a fi copţi, unşi cu miere şi potopiţi de nucă……
Ingrediente:
- 1 kg făină;
- 2 linguriţe drojdie;
- 4 linguri miez de nucă măcinat;
- 500 ml apă;
- ulei ptr. uns tava;
- 1 linguriţă sare;
- sirop: 6 linguri miere, 2 plicuri zahăr vanilat, 1 cană apă, esenţă de rom.
Mod de preparare:
Se frământă un aluat dospit ca de pâine din făină, apă, sare şi drojdie, se lasă la crescut 20 de minute. Se răsucesc „şnururi” de cocă de circa 1 cm grosime şi se formează opturi. Se pun la copt într-o tavă unsă. Se fierbe apa cu mierea până se îngroaşă, se adaugă la sfârşit zahărul vanilat şi romul, apoi se toarnă peste mucenici. Se presară miez de nucă şi se lasă să se înmoaie.

Sursa: RADU ANTON ROMAN - „Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti”

joi, 5 martie 2009

SALATĂ DE OREZ CU TON

Ingrediente:
- 200 g orez cu bobul lung;
- 3 ardei graşi diferit coloraţi;
- 1 conservă mică de porumb;
- 2 conserve de ton;
- ulei de măsline, sare, piper, pătrunjel.
Mod de preparare:
Speli orezul, îl pui la fiert în apă cu sare, scurgi apa şi îl laşi să se răcească. Speli şi cureţi ardeii şi îi tai pătrăţele. Amesteci orezul fiert cu ardeii tăiaţi, adaugi porumbul din conservă, pe care l-ai scurs de zeamă şi l-ai spălat, şi peştele tăiat mărunt. Pui sare şi piper după gust şi pătrunjel tocat. Stropeşti cu puţin ulei de măsline.

duminică, 1 martie 2009

RULOURI DUBLE CU MAC

Ingrediente:
- 500 g făină;
- 100 g zahăr tos;
- 200 g brânză de vaci;
- două ouă;
- 50 g mac;
- 100 g unt;
- 50 g smântână;
- un plic praf de copt;
- un vârf de cuţit cu sare;
- două pliculeţe cu zahăr vanilat;
- 150 g ciocolată neagră.
Mod de preparare:
Ouăle se amestecă bine cu sarea, zahărul tos, zahărul vanilat şi praful de copt până când îşi dublează volumul. Se adaugă brânza de vaci, smântâna, untul topit şi macul, apoi se toarnă totul peste făină.Se amestecă până rezultă un aluat potrivit de tare.Se întinde o foaie subţire, se presară ciocolată rasă şi se începe rularea. Se rulează foaia din ambele părţi, ca şi când am vrea să facem melcişori. Se taie în bucăţi egale ca mărime, se aşază în tava unsă cu unt sau tapetată cu hârtie pentru copt prăjituri şi se introduc la cuptor. Sunt gata când au început să se închidă un pic la culoare pe margini.
Sfat: Ciocolata se poate folosi şi pentru a face un grilaj pe fursecuri. Merg foarte bine cu cafea.